Randuri si idei asternute ...

Duminica 2 februarie 2003 ora 2250

Acesta vrea sa fie un jurnal de bord. Nu am mai tinut pana acuma un jurnal, nu stiu de ce m-am apucat sa scriu. Probabil ma voi simti mai bine daca imi pun gandurile pe hartie.
E tarziu, e seara , afara este urat. Am primit avize de furtuna si am mai pus doua parame una la prova si una la pupa. Azi dimineata viscolea tare afara. Era un frig vorba aceea „crapau pietrele”. Ma aflu la primul voiaj ca timonier pe un cargo mic. Voiajul dureaza 6 luni. Vineri cand am venit la nava aveam emotii in privinta echipajului dar m-am linsitit. Vineri cand am ajuns a plouat mult. Am ajuns la nava aproape ud in portul Agigea. Nici nu am ajuns bine si am inceput sa descarcam alimentele, proviziile noastre pentru urmatoarele 2 luni. Ieri am invatat sa dau parame si sa deschid magaziile. Incepe sa-mi placa! Incerc sa ma acomodez cat de repede pot. Sunt deja obosit trebuie sa ma odihnesc caci maine am multa treaba. Lucrez de la 0800 la 1700 in port. Daca vremea se va imbunatati avem sanse sa plecam mai devreme catre Ashdod Israel daca nu ... o sa stam mai mult. Deja mi-e dor de cei de acasa!

Luni 3 februarie 2003 ora 2315

Azi am incarcat toata ziua role de tabla. Am mai invatat cate ceva. Am descoperit ca docherii romani sunt cei mai incapatanati. Am facut pontajul la cele doua magazii in care s-au incarcat. Pe de-o parte e bine ca sunt timonier (eu am acceptat sa plec asa) caci imi va prinde bine mai tarziu cand voi pleca ca ofiter 3, atunci voi stii ce sa la cer marinarilor si timonierilor. Avem un echipaj de 15 oameni : 3 ofiteri punte, 3 ofiteri masina, 3 timonieri, 3 motoristi, un sef de echipaj, un electrician si un bucatar. Ma bucur ca printre ei se afla un ofiter 3 coleg de facultate. Ne ajutam reciproc. Amandoi suntem la inceput de drum la „furat meserie”. Peste o ora plecam din Agigea catre Constanta. Azi ar fi trebuit sa fi fost acasa si sa vin maine dar se fac manevre de plecare si trebuie sa fie tot echipajul la bord. Ma doare mana cand scriu din cauza muncii. De abia astept sa plecam in voiaj si sa ajungem la Ashdod. Am inteles ca acolo sunt 18 grade C. La noi sunt de abia 2 grade. Nu imi fac griji pentru mine ci pentru cei de acasa mai mult daca le e bine si daca se descurca. Trebuie sa plec la manevra! Plecam !

Marti 4 februarie ora 0735

Mai am 25 de minute si intru de cart. La 0430 am terminat manevra de acostare in portul Constanta. Din Agigea am plecat foarte tarziu in noapte. A fost greu la manevra sa dau parame la acostare cu nea’Jean, seful de echipaj, si cu nea’Adi, timonier. Ei sunt mai in varsta decat mine. Au in jur de 50 de ani. A fost greu dar am prins cate ceva. Dupa manevra am dormit cateva ore. Trebuie sa plec sa mananc ceva si sa-l schimb pe nea’Adi.